r. Radu Comănescu-Surdu
Un bătrân vânzător de antichităţi primeşte de la patron o veste proastă: dacă nu vinde niciun produs în acea zi, va fi dat afară. Orele trec, cumpărători nema. Adică ciuciu. Asta pentru că toţi evitau magazinul şi cumpărau, din apropiere, diverse obiecte din categoria “3 la 10.000″, pe care le vindea un vânzător ambulant (a se citi “un ţigan”).
La finalul zilei apare şi salvarea. Cetăţeanul de etnie romă (ca să fim “politically corect”, ba chiar “rromă”, dacă vrem să fim cât de cât patrioţi sau măcar corecţi cu Traian, cu Decebal şi cu ce a ieşit din împreunarea lor 
, cu noi înşine adică) îi arată bătrânului strategii de marketing veritabil: alege un obiect, îl pune-n vitrină şi scrie “produs promoţional – preţ vechi 350 lei, preţ nou 250 lei” (citat aproximativ).
Desigur că: 1) produsul s-a vândut; 2) de la bun început, costase doar 250 de lei, necum 350, cât a dat de înţeles afişul (doar e vorba de procedee economice îndelung elaborate, în traducere – “ţeapă” tipic românească sau “unde ţeapă nu e, nimic nu e”)
Pseudo-morala: şi cine spunea că minorităţile sunt cele care trebuie integrate!
PS: magazinul de antichităţi se numeşte Galeria de Artă Zambaccian (facem reclamă 
deh, e nume predestinat) şi este la fel de real ca scandalul cu “Bombonel” (a.k.a Adrian Năstase) de acum câţiva ani.
“Cetăţeanul de etnie romă (ca să fim “politically corect”, ba chiar “rromă””
daca voiai sa scrii in engleza, corect este “politically correct”
bravos cosminos pt noul blog. era necesar atat timp cat esti si un fan al cinematografiei, nu numai al muzicii.
imi place tot – layout, numele blogului, motto-ul…
felicitari!
la cat mai multe posturi!pup
Sincer sa fiu, as fi apreciat mai degraba un lay-in sau un lay-off, dar astea sunt doar glume. Tine-o tot asa! Cu siguranta te va vedea cineva. Oricum, ai ceva de spus in ambele domenii – si al cinematografiei, si al concertelor.
ce cauta comantariul la filmul meu aici? ce e acest site de fapt?
e interesant ca s-a preocupat cineva sa scrie despre scenariul acestui film.
Ideea filmului exista de mult timp inauntrul meu, intotdeauna treceam si vedeam cate un vanzator care nu vinde nimic si ma intrebam ce face omul acela, ce se va intampla cu el daca nu intra nimeni in magazinul lui si mi se parea ca este o mare tragedie
am scris povestea pt cursul de scenaristica de la anul 1 mm de la UNATC. e un curs comun de scenaristica acolo si acesta era examenul.
Profesorul mi l-a citit si am facut anumite schimbari de la o saptamana la alta. Ideea de a schimba preturile pentru a-l ajuta pe vanzator sa isi pastreze magazinul a fost indelung discutata si stoarsa.
scenariul a primit nota 9 si ar fi trebuit sa fie facut pe 16mm in semstrul 2… cum eu eram la mm(multimedia)… nu a fost facut. Dar in acelasi timp eram student si la Univ. Media , la regie, unde voiam sa fac un film foarte original, dar profesorul nu imi aproba scenariul… in ultimul moment, am tras la imprimanta acest scenariu si i l-am dat. Era o pagina. I-a placut si mi l-a aprobat.
Apoi au urmat documentarile.
Am umblat sa gasesc un magazin de antichitati. Cei de la zambaccian au fost foarte amabili si patronul a vrut foarte mult sa ma ajute. M-am imprietenit si le-am dat scenariul. Au ras de au murit. Erau niste ineptii in el… pe care m-au ajutat sa le inlatur. Apoi au venit filmarile… la montaj am taiat sunetul… si l-am facut sepia… am luat nota 8 pe el in timp ce tot restul clasei a luat 10…
l-am aratat si la mm si mi s-a spus sa il arunc si sa nu l mai arat nimanui niciodata… dar nu am facut asta:P
pe masura ce s-a invechit filmul pare mai frumos… patronul din magazin era chiar asociat la magazin si era actor neprofesionist… unul dintre cumparatori era chiar ultimul dintre Zambaccieni…
preturile erau reale… si tablourile se vindeau ca painea calda. In timpul filmarilor s-au vandut vreo 3-4 la niste preturi de zeci – sute milioane.
totusi, daca te intereseaza un comentariu mai profesionist al unui film, incearca sa treci mai departe de poveste… si tonul un pic mistocar poate fi comic dar poate cadea in obscur destul de repede.
Oricum, madalin mandin care joaca rolul buticarului … a fost extraordinar… unu dintre cele mai bune roluri ale lui… si maneaua care am pus-o la intrarea lui e dementiala
“ce e acest site de fapt?” – pai e un blog
“e interesant ca s-a preocupat cineva sa scrie despre scenariul acestui film” – am de gand sa scriu despre majoritatea scurtmetrajelor vazute la cinemaiubit (si care au in ele ceva care sa-mi fi placut, desigur)
“totusi, daca te intereseaza un comentariu mai profesionist al unui film, incearca sa treci mai departe de poveste” – crede-ma, pot face comentarii destul de profesioniste, dar asta e un blog personal, nicidecum un site din care se scot bani. deci aici nu urmaresc sa fac un comentariu profesionist, asta gasim pe site-uri ca cinemagia (intre noi fie spus, site-urile “profesioniste” scriu cate doua randuri despre fiecare scurtmetraj, doua randuri prea putin interesante, care sigur nu vor face pe nimeni sa caute cu disperare respectivul scurtmetraj. de aici si modul in care scriu eu despre filme). de asemenea, nu cred ca filmul tau sta in realizarile tehnice (crede-ma, le-am observat), ci in idee, deci in poveste
“tonul un pic mistocar poate fi comic dar poate cadea in obscur destul de repede” – cam dur spus “mistocar”. e un cuvant cu o conotatie “cam prea” negativa. oricum, nu fac misto nici de regizor, nici de ideea filmului. doar incerc sa evit folosirea unui limbaj plictisitor (vezi ce sinopsis are cinemagia la filmul tau). + ca eu nu scriu aici chiar sinopsis-uri… si nu mai spune “obscur”, ca suna urat
)
“maneaua care am pus-o la intrarea lui e dementiala” – nu sunt de acord aici. dar asta pentru ca nu suport manelele
dovada se poate gasi aici http://mincos.wordpress.com/
si ca sa fiu si putin rautacios… “maneaua care am pus-o”… corect e “maneaua pe care”